Portul Cultural Cetate s-a născut pe ruina fostului port agricol, apărut pe la 1880, pe vremea cînd grîul nu putea creşte, ca astăzi, pe asfalt şi cînd croissantul vienez se făcea chiar cu făina adusă cu vapoarele cu zbaturi din Cetate. În 1945, portul a fost închis şi transformat în pichet de grăniceri, aventura bobului de grîu luînd o întorsǎturǎ neaşteptatǎ, în direcţia Moscovei.Cei aproape o mie de negustori de cereale înregistraţi în acest port în 1900, printre care foarte mulţi greci şi evrei, au emigrat atunci sau au înfundat, mai tîrziu, alǎturi de negustorii români, puşcǎriile comuniste. După revoluţia din ’89, clădirea comandamentului portului, construită de meşteri italieni, a fost devalizată de localnici şi redusă la stadiul de adăpost pentru doisprezece purcei şi două vaci. În 1997 Mircea Dinescu a reuşit să cumpăr şi să transform ruina într-o casă de creaţie. El spune: În loc de grîu am încercat să umplem hambarele cu sculptori, scriitori, pictori şi muzicieni, iar pentru că guvernul României lansase pe piaţă brandul Dracula Parc, de dragul polemicii am iniţiat şi noi, pe malul Dunării, un Înger Parc, pornind de la premiza că România n-a fost doar sediul dracului, ci o fi fost bîntuită şi de îngeri, măcar pe la margini. În localitatea Cetate, vecină cu Bulgaria şi la doar cîţiva kilometri de graniţa sârbească, se spune că cocoşii cîntă în trei limbi – sârbă, bulgară şi română. Aşa că ideea unui port cultural multinaţional s-a potrivit ca o mănuşă. Cuptoarele pentru ars ceramica sînt concurate de cuptoarele în care se frig berbecii de la ferma poetului căzut în doaga agriculturii, iar tiradele aprinse ale autorilor străini invitaţi la colocvii sînt stinse cu vinuri nobile din producţia proprie.
Acum, Portul Cultural Cetate este un muzeu în aer liber cu expoziții grozave și funcționează și ca pensiune și restaurant. Este locul multor festivaluri de film și plenuri ale pictorilor.